A fost si gata

"Singur inseamna de asemenea disponibil pentru altceva/altcineva."
Chiar. De ce ne place intotdeauna sa ne chinuim dupa ce s-a terminat? Ne chinuim impunandu-ne exact acele melodii pe care le ascultam impreuna, holbandu-ne minute intregi la pozele care contineau o parte din ce eram, trecand special prin locurile unde stim ca va fi in acel moment. Suntem masochisti. Ne place sa suferim in acelasi timp chiar daca e totul bine, si face parte din trairile noastre. Pana la urma, ceva fara un pic de durere nu ar fi nimic. Suntem ciudati. Si cand dam peste altceva in care putem avea incredere si care stim ca nu ne-ar putea dezamagi, zicem 'pas'. Tu esti cel caruia ii pasa, nu te gandi ca celalalt se mai gandeste inca la asta. Ramai ca prostul, eventual mai si plangi, apoi exagerezi. Si uite asa dam cu piciorul la ce am putea avea. Bineinteles ca avem dreptul sa ramanem cu amintirile, atata timp cat ele nu au efecte nocive asupra noastra. Dar de obicei nu prea se intampla asa. E intotdeauna un efect nociv, mic sau mai mic, important sau foarte important. Si apoi vrem ca totul sa fie la fel iar. E si vina orasului astuia. Sunt atatia oameni asemanatori in privinta semnificatiei 'in doi', incat incepem sa asociem incet incet ce aveam noi cu ce au ei.
Cel mai bun lucru pe care il putem face e sa ne gasim alta obsesie, sa ne strecuram in ea din plin si sa speram ca situatia va fi parcursa in favoarea noastra.

Zambiti-mi, e Craciunul.

E momentul ala cand vezi ca ceasul si-a schimbat infatisarea. A trecut de la 23.59 la 00.00. Exact. E Craciunul. Nu ii voi face atat de multa reclama pe cat se obisnuieste. In fond, a devenit foarte comercial. Ar trebui sa il vedem din perspectiva noastra de urare "Craciun fericit!". Cine s-ar fi gandit ca o chestie mare, rosie, de plastic, cu niste baterii de 1.2 volti conectate l-ar putea inlocui chiar pe Mos Craciun? Nici el nu s-ar fi gandit ca tehnologia putea ajunge atat de departe.
Da...si e Craciunul. Au trecut deja 30 de minute din el. Oare ce simte fiecare? Eu mi-am zis primul "Craciun fericit", dar pe bune. Chiar vreau sa aiba un Craciun fericit. Si nu atat semnificatia, cat trairile in sine. Bine, era mai simplu acum cativa ani. Era doar sentimentul infantil comun. Acum se amesteca cu pofte, probleme si 'chefless'.
Dar totusi de ce nu ar fi frumos? Totusi, de ce nu ne-am bucura ca si un copil mirobolizat ca e Craciunul? Avem zapada, cozonac, brazi taiati ilegal, mesaje de la numere pe care nici nu le avem in memorie, sarmale cu carne, avem cel putin un om care stim sigur ca ne iubeste, si multe alte motive.
Incearca sa te simti ca intr-un film, pentru ca eu am putut. Pustiu pe strada, intuneric nemoderat, niste fulgi cam indrazneti si benzinaria de la care se auzeau colinde. Era singura in viata, iar colindele le puteai auzi chiar daca o luai mult drept inainte si apoi la stanga.
"Uite maa, zici ca'i imagine din filme!"
"Daa. Dar stinge tigara, ca e un pic cam benzinarie."
Iti vine sa iti pui si caciula. Iti vine pana si sa renunti la shuzi si sa iti incalti cizmele.
Binee, tot o sa fie Craciunul trei zile de acum incolo. Mai poate fi o continuare.
Pana la ultima continuare, voi continua sa ma bucur. O sa incerc sa ma bucur chiar si cand nu voi avea de ce. Voi incerca sa fac inca multe lucruri dragute. Da, chiar si pe degeaba. Orice, pana la mancare.

Am aflat ca nu imi pasa. Momentan nu imi pasa. Ce va fi...poate o sa imi pese. Bineinteles ca sigur o sa imi pese. Dar acum ma simt...as putea levita chiar.
Corabia e inca la mine. Nu am de ce sa imi fac griji.

Remodelarea unui apetit varstnic

Lumea asta chiar se duce de rapa.
Nu mai pot sa ma urc intr-un mijloc de transport sau sa merg pe strada fara sa dau de vreun imbecil trecut de varsta cosurilor care sa gandeasca intr-un mod psihopat. Se transforma toti in pedofili. Au inel pe deget la mana stanga, au chelie si pantofi demodati si se apuca de replici de agatat. Ei chiar nu se gandesc, nu? Au copii acasa, de aceleasi varste probabil, si sotii. Sotii care nu ii mai satisfac in majoritatea cazurilor. Si ce se gandesc? Sa recurga la metoda 'hartuire adolescentina'. Sa va ia naiba! Stati cu sticla de Saniuta in 368 si beti ca porcii pana se urca vreo carne frageda de pana in 18 ani. Si atunci...va dati drumul la replicile cu care erati voi obisnuiti pe vremurile cand casele nu aveau ziduri. Daca v-ar vedea mamele voastre, sau bunicile? Ce ar zice? Ce sa zic...recurgeti la o intrebare precum "Pe aici trece 268-ul?"...si apoi ajungeti la afirmatii de genul "Sa imi fie rusine ca imi plac adolescentele de varsta ta...Dar imi plac. Ce ochi frumosi ai...". Ce creier n-ai.
Ajungi sa iti dai seama ca s-a urcat in acelasi troleibuz cu tine si s-a asezat strategic pe un loc pentru a te observa mai bine. Se uita cu privirea aia libidinoasa la tine, prin ochelarii nestersi de abur, cu dioptrii -4. Tu astepti prima statie care vine pentru a cobori, si speri ca nu o sa coboare. De obicei trebuie sa nu te iei de ei, pentru ca vei ajunge sa fii injurat sau vei fi nevoit sa iti verifici viteza de alergare. Si pentru a fi totul perfect, iti dai seama ca esti si in aceeasi masina cu cersetorul aranjat pe care il intalnisei mai devreme.
O fi o tara libera, dar pentru ei ar trebui interzisa. Manca-v-ar liliecii de langa Catedrala Sf.Iosif.

Sefii sarbatorilor

Pff...cate amintiri placute cu nenea Nicolae. Mos Nicolae era ruda de gradul intai cu Mos Craciun, batranei pe care ii apreciam si ii stimam nespus. Daca cineva indraznea sa scoata vreo vorba urata despre unul dintre ei, ma infuriam. Nu! Ei erau cei mai puri si mai simpatici mosuleti. Ei chiar existau si nimic nu ma facea sa imi schimb parerea. E naivitatea aia pe care o are orice copil, o magie nevinovata.
Luam toti pantofii care erau placuti la vedere, ii lustruiam pana puteau fi folositi ca si lumina de far, si ii aranjam in ordine alfabetica la geam. La geamul din sufragerie. Eu si mos Nicolae eram prieteni de incredere. Pai da, eu ii scriam si el imi raspundea tot prin scris. Il intrebam de familie, de sanatate, de curatenie, de bani. El imi aprecia atentia acordata lui si ma rasplatea cu ce apuca.
Eram toti prostiti de farmecul asta al personajelor imaginare si de cadouri. Poate ca era mai bine. Credeam tot ceea ce ni se spunea, si nici nu stateam sa ne gandim daca e adevarat.
Oricum ar fi, mos Nicolae si mos Craciun sunt doi simpatici care apartin epocii varstelor mai indepartate.
Si cand te gandesti ca noi chiar ne bucuram pentru venirea lor...Era o fericire nemotivata si durabila.