Pff...cate amintiri placute cu nenea Nicolae. Mos Nicolae era ruda de gradul intai cu Mos Craciun, batranei pe care ii apreciam si ii stimam nespus. Daca cineva indraznea sa scoata vreo vorba urata despre unul dintre ei, ma infuriam. Nu! Ei erau cei mai puri si mai simpatici mosuleti. Ei chiar existau si nimic nu ma facea sa imi schimb parerea. E naivitatea aia pe care o are orice copil, o magie nevinovata.
Luam toti pantofii care erau placuti la vedere, ii lustruiam pana puteau fi folositi ca si lumina de far, si ii aranjam in ordine alfabetica la geam. La geamul din sufragerie. Eu si mos Nicolae eram prieteni de incredere. Pai da, eu ii scriam si el imi raspundea tot prin scris. Il intrebam de familie, de sanatate, de curatenie, de bani. El imi aprecia atentia acordata lui si ma rasplatea cu ce apuca.
Eram toti prostiti de farmecul asta al personajelor imaginare si de cadouri. Poate ca era mai bine. Credeam tot ceea ce ni se spunea, si nici nu stateam sa ne gandim daca e adevarat.
Oricum ar fi, mos Nicolae si mos Craciun sunt doi simpatici care apartin epocii varstelor mai indepartate.
Si cand te gandesti ca noi chiar ne bucuram pentru venirea lor...Era o fericire nemotivata si durabila.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu