Dar de gustul verilor trecute, iti amintesti?

Motiv

Am gasit un motiv ca sa imi fie dor. De fapt oricand pot gasi cate un mic motiv pentru chestiile care au fost, probabil nu o sa mai fie si au fost minunate. Si asta mi se intampla des. Mai ales cand trec prin locuri care inseamna destul de mult pentru momentele acelea sau ascult cate o melodie pe care in mod obisnuit nu as mai frecventa-o cu auzul atat de des. S-a strecurat de exemplu "Ramas bun"-e.m.i.l. In mintea mea era doar placere. M-am plasat subit in trecut, in zilele de iarna cand umblam haotic prin cluburile de pe Lipscani si nu aveam vreo tinta anume. Cand umblam toti impreuna si stiam ca urmatoarea zi nu vor exista controverse sau oameni in minus. Ne strangeam si ne gaseam toti mult prea usor si harta cu locurile nu era decat una. Au fost cateva perioade foarte frumoase, dar care stiu ca nu se vor mai repeta. Nu se vor mai repeta pentru ca un an poate face dintr-o persoana o cu totul alta, o poate modifica pana la capatul asteptarilor. E normal sa fie asa, e normal ca de fiecare data sa profitam de cate o alta perioada, dar pana la urma chiar si cele mai indepartate revin sub forma asta simpla si totusi prea complicata pentru interiorul nostru - a-ti fi dor.

Tu te rappelles...?

Un troleu cu oameni fericiti.
Imi place sa ma uit la mimica persoanelor, sa le observ gesturile si sa ii ghicesc. Uneori totul devine usor, si trebuie doar sa privesti, un fel de holbat subtil. A fost frumos sa o vad pe ea, care statea pe scaunul din fata mea, cum a zambit cand a primit mesaj de la el. A fost frumos pentru ca ii intelegeam sentimentul. Apoi era un el, slabut, cu o mustacioara mica si mai neingrijit, cu o pereche de casti in urechi, dar nu ezita sa inchida ochii, sa isi lipeasca capul de geam si sa viseze. Al treilea era mai dubios de felul lui. De fapt, inca nu reusesc sa imi dau seama daca era o ea sau un el. Voi folosi masculinul totusi. Rasul lui silentios a inceput tot dupa analizarea unui mesaj pe mobil. Si nu se mai oprea...si tot radea... Tin minte ca avea niste gropite amuzante. Dar parca se retragea din usurinta lui de a rade odata ce dadea ochii cu geamul troleibuzului. Aa...mai era si o babuta. Ea nu era preocupata in mod special de ceva anume, era patrunsa de cartea ei despre secretele mintii. Parea linistita si lipsita de griji. Parea ca nu ii pasa de ce se va intampla in urmatorul moment, si putini reusim asta.

Trei nopti cu luna plina.
"Tu esti fericita tot timpul? Esti asa de vesela intotdeauna..."
"Ba nu. Stiu sa si plang."
*hug*

it's all the Muse talk

In fine...

Dar vai! Ziua, seara de 6 octombrie a adus un eveniment absolut. Am ramas cu 'absolut' de ieri, cand nu mai aveam cuvinte dupa. It's Muse everybody!..."and tonight we can truly say, together we're invincible". A fost genial, au fost sublimi, am fost high. Reactiile adverse? Cum o numim toti, febra musculara...in
floare chiar, cu urme de voce de matza shao-lin. Bineinteles ca intarzierea si asteptarea lor a facut totul mult mai 'in focuri', dar odata ce au aparut, urletele si mainile paralizate in aer nu au contenit. Ce conteaza ca nu aveai parte nici macar de metrul patrat pe persoana pe care il au pana si japonezii?Asta nu a impiedicat pe nimeni sa faca miscari bruste din cap, din maini sau din nu stiu ce alte membre. A zis cineva ceva de ploaie? Au fost doar cativa stropi care se stingeau pe corpurile tuturor. Disperarea dupa tigari a incetat in momentul in care gura imi era ocupata cu versurile lor - daca am reusi sa retinem macar pe jumatate la materiile de la scoala pe cat retinem versuri, am fi genii intelese. Si cati decibeli au putut fi...cate tipete si cate palme impreunate...ah! Daca am reusi sa avem acelasi entuziasm si in timpul crizelor de nervi am fi aproape perfecti. Da, a meritat toata inghesuiala si toata ziua pierduta. Pana la urma, si asta a facut parte din spectacol. Toti erau in stare latenta de fericire, desi s-a strecurat oboseala ici-colo, in mare parte. Eu...mie mi-a fost de ajuns. Am stors indeajuns din cele cateva ore, le-am bagat bine in 'memory box' si acum nu imi ramane decat sa...arunc cate o privire inapoi si doua urechi in casti.
p.s. Hey Matt! You did fucking fine out there.

Dar vai! Ce traire... Hm, e ciudat dupa ce trece. Astepti, astepti...momentul vine...il ataci din plin si dupa...puf! Dispare. Si amintirea e ca acidul de la Cola. Fasaie, explodeaza, si daca nu o termini la momentul potrivit se duce farmecul. Am observat ca tot timpul e asa. Ciudat, nu? Exact clipele cele mai ravnite, pe care ni le pregatim din timp, chiar acelea se sfarsesc cel mai repede si apoi ramai cu gustul inhalat din orele si minutele de atunci. Vrei sa se repete, vrei sa simti ca traiesti si respiri clipa din nou...pana cand iti trece si revii la restul dorintelor. Dorinte care au acelasi efect secundar dupa.

Fest reactions

Ne vin mii de idei indraznete in cap cand suntem fericiti artificial. Vrem sa ne indeplinim misiunile pe care nu am fi in stare sa le facem daca am fi...in stare normala. Eh, nu chiar misiuni, ci dorinte. Multi dintre noi regretam apoi. Sunt si cei nepasatori, care stiu ca va fi bine dupa. Presupun ca fac parte din cei nepasatori. Am incercat ceva in seara asta, dar am asteptat degeaba. Am reusit sa ma invart mai mult decat un catel dupa coada sa. Momentan imi e greu sa scriu, sterg si rescriu acelasi cuvant pana imi iese. Am asteptat cu speranta ca...va iesi ceva, mai degraba cineva. Degeaba pana la urma, dar nu a contat. Nu m-a deranjat intr-un hal normal, ci doar in halul in care eram atunci. Ook, nu a fost chiaar asa de rau. Chiar deloc. Bineinteles,daca nu ar fi fost cafeneaua aceea langa, viata mea ar fi explodat de mult. Nu stiu ce sa mai cred, nu stiu cum sa ma simt, stiu doar ca momentan nu imi pasa si imi e bine. E foarte bine sa te simti biiine. Si ce daca nu iese totul cum iti doresti uneori? Incerci pana ce stii ca nu vei ajunge la abuz. Statusuri: ceva cu Muse. Felicitari ca mergeti. Ne vom ciocni pe acolo. Cat de ciudat,am descoperit o noua comanda din tastatura:|. Ok, devine dubios deja. Inchei anost. Nu anost...fericit:) 8->

Ok. Revin, editand articolul. Acum imi dau seama si m-ai facut sa imi dau seama. Da, poate am gresit. Dar nu vreau sa ma faci sa imi para rau, vreau doar sa nu mai fie nevoie de asa ceva. Bine, am gresit.

Moment scurt

Azi am vazut primele frunze care se dezlipeau de un copac. Azi am vazut cum e sa fii tuns de catre o coafeza psihopata. Azi am vazut cum e sa te trezesti cu el la scoala. Acum am vazut pentru prima oara lumina aprinsa la geamul de vizavi si cu un etaj mai sus decat mine. De fapt sunt mult mai multe chestii,dar fiecare dintre ele sunt banale. Sunt banale,dar ramai cu un soc placut de scurta durata.
Ziua a inceput compromitator. Sa revenim la cea psihopata. Jegoasa de la coafor se poate considera pe lista mea de recycle bin,chiar sub cealalta jegoasa de la celalalt coafor. Inca nu stiu daca a facut-o special sau pur si simplu nu cunoaste diferenta dintre 2cm si de la 7cm in sus. Bun,deci partea cu daune capilare nu a fost rezolvata. De fiecare data cand vi se intampla ceva de genul asta,e clar ca tipa respectiva vrea sa isi scoata la iveala spiritul de distrugere in masa. Exagerez bineinteles. Ba nu! Daca observati vreo manifestare dubioasa a foarfecii in mana ei,ridicati-va de pe scaun,rupeti foarfeca in fata ei,strangeti-va de pe jos parul deja taiat si...luati-o la fuga. Asta ca intr-o scena de film,ca in realitate poate doar o sa afirmi raspicat la sfarsit,cand vezi ca mai ai doar doua fire de par,unul in stanga,celalalt in dreapta,ca nu e deloc ok. Cica uite,cul,ti le-am lasat mai lungi. M-a obsedat partea asta toata ziua.
In rest, de momentele cu soc placut m-am cam impiedicat si azi. Cate un pic pana o sa imi pice ochii in gura de la a sta treaz. Vreau sa subliniez ca desi uneori esti total plictisit si sictirit de cate un anume ceva sau de tot, exista totusi si cealalta parte buna, celelalte chestii mici pe care doar tu le observi. Exista cate ceva observabil pentru fiecare in parte, care ne ajuta sa ne schimbam expresia fetei intr-una placuta si sa ne zicem ca nu e chiar totul de cacat. Eu acum de exemplu, vad luna, dar in felul meu. Si ma bucur. Tu ce vezi?