Totul e relativ

Si aproximativ cam totul din ce inseamna frumos. Fericirea e relativa,prietenia e relativa,un baiat si o fata sunt relativi,sentimentele sunt relative. Aiurea dar adevarat. Nu prea ai cum sa schimbi asta pentru ca in fiecare zi se schimba cate ceva. Un vechi prieten se poate transforma intr-un nou om,un om in care nu poti sa mai ai incredere; o veche pasiune se poate transforma intr-un nou inceput,un inceput in care acea pasiune dispare,sau o veche relatie poate deveni un 'must have'. "Progresam si uitam sa fim fericiti" - suntem fericiti prin faptul ca am progresat. Dar in ce directie? Are rost sa fie spuse porcariile gen fericirea este o notiune abstracta pe care greu o poti obtine? Eu nu sunt de parerea asta. Da,intr-adevar,in momentele in care simti ca nimic nu te-ar mai putea ajuta,nici macar acel hug sufocant al prietenilor tai sau cuvintele cu care incearca sa te convinga ca totul va fi bine,atunci uiti de fericire. Singura parte buna e ca iti amintesti ca ai fost fericit candva. Oricum,nu asta e ideea. Nu stiu daca era vreo idee,dar trebuie sa invatam sa pretuim fiecare clipa. Multi spunem asta,dar putini stim sa facem. Te-ai taiat la deget intr-o conserva de pate? Atunci razi-cat timp nu adauga cineva iod peste degetul suferind. Nu mai ai bani sa iti iei suc pentru whisky? Resemneaza-te. Clar peste o ora vei fi pe jos de ras. Fumezi Lucky Strike?Spera,caci o tigara din o mie este un joint. Ai probleme cu viata sentimentala? Ranjeste,caci avem o noua gama de criminali profesionisti. Aspiratorul nu te mai satisface? Vei fi din nou in extaz cu noul nostru frigider rabatabil. Ok,gata.punct.Aberez:)). Asa. Un lucru bun e ca nu exista vreun manual al vietii perfecte. In primul rand nu exista ceva perfect(in afara de ciocolata si ceai:-"),si in al doilea rand,un astfel de manual ne-ar transforma pe toti in niste roboti cu inimi. Si totusi ne gandim,de ce suntem nevoiti sa suportam uneori momentele triste,pauzele,lipsa cuiva?De ce nu avem puterea sa nu ne pese si sa ne gandim ca maine va fi bine? Tocmai,pentru ca ne pasa. Suntem oameni,oameni tristi,oameni fericiti,oameni multumiti si ne pasa. E bine sa ne pese,dar cu moderatie. Pentru ca unora le pasa cat pt trei persoane. Hei!Noi disperatele de ieri!Hai sa invatam sa ne pese doar de noi. Hai sa facem sa ne fie noua bine si apoi,celorlalti. Hai sa nu mai dam cu picioru in canapea. Hai sa fim doar noi si restul. Un pic,nu mult:)

What did you just give me?- part two -

Blabla,totu bine si frumos:-@,pana la partea cu s-a rupt firu. Eh,nu de tot. A mai ramas o parte din el. Pentru cei ce nu au indraznit. Restul,zburau pe podea si zambeau stupid; psihologie inversa. "Pe mine nu ma iubeste nimeni","Ma daca va zic ca suna telefonul.I'auzi.Suna!!","Bettii??=))=))","Cli cli cla cla". Esti praf! Nu te mai intelege nimeni. Ma amuz de aberatiile tale,fara sa imi dau seama ca si eu aberez. Apa este vitala in aceste momente de petrecere cerebrala. Muzica trebuie sa fie in ton cu senzatia. Dar de ce ne place oare senzatia asta? De ce ne place sa facem chestii care stim ca nu sunt privite cu ochi buni de catre unele persoane si care sunt interzise de catre alte persoane? Probabil e acea nevoie de a fi independent,de a domina intr-un mod teribilist,de a nu fi stapan pe situatie in momentul de fata. Da,teribilismul. Dar noi vrem sa credem altceva. Vrem sa credem ca e distractie,ca e viata adevarata,ca e cul. Si e asa,dar pana la un punct. Si la punctul acela se ajunge cand deja consideri "culul" asta parte din tine,o continui pana te domina. Desigur,valabil nu pentru toata lumea,slava domnului. Oricum,imi e de ajuns sa stiu ca nu va fi si o parte din mine sau din cei care am fost tentati atunci. Blabla,totu e bine cand se termina cu bine:-@.

Cap ou pas cap?

Faci sau nu faci? Pentru tot timpul sau doar acum? Cald si maine sau doar acum? Doua maini sau una? La vie en rose? Nu. Doar o chestie generalizata:)

*heart-beating moment*

What did you just give me?- part one -

Esti oookeei?

Uite-o cum rade. Au fost si nu au fost momente. Conteaza ca am patruns toti in acele momente. Momentul meu a fost unic. A fost o privire speriata si imprevizibila. Nici daca as fi vrut nu ai fi fost acolo. Hm,noroc?Nu.coincidenta. O coincidenta amagitoare. Am avut parte de o tresarire de care uitasem ca puteam sa o mai am. Asta a inceput dupa ora 19.00. Apoi,a parut destul de usor. Ai avut dreptate. E greu sa te abtii. Dar in acelasi timp a fost si bine. Scuza-ma ca te-am calcat:D. Stiu ca doar ne-am distrat. Nu iti cer nimic. Ma multumesc doar cu ideea ca te-am stiut iar langa mine pentru putin timp. Au fost melodiile,gesturile vechi,tot noi,doar ca fara acele cuvinte. A fost de ajuns. Se pare ca aveam nevoie cumplita de chestia asta. Vezi,si eu sunt ciudata. Ai fost cea mai placuta si dulce amagire. "Thanks babe":p..

Am facut parte din lumea ta

...dar am parasit-o mai repede decat ma asteptam. Nu stim ce e iubirea,si nu stim nici cum sa o pastram. Incercam sa ne zbatem intre dorinta si nehotarare. Intre binele nostru si binele celuilalt. Vrem sa fie totul perfect. Vrem sa nu fim nevoiti sa suportam durerea celuilalt. Ea incearca sa o ascunda, dar nu stie pentru cat timp va mai reusi. Uneori nu vrea sa zambeasca. Vrea doar sa inchida ochii si sa asculte o melodie care stie ca ii va umezi o mica parte din obraz. Vrea sa fie totul cum era atunci cand avea siguranta ca maine ii va fi bine,ca ii va fi cald,ca se va uita in ochii lui si el nu va fi doar o amintire. Acum momentele acelea le traieste prin amintiri. E obisnuita. Nu ii este greu,ii va trece. Mai ales cand are langa ea acele minunate prietene. Acele prietene care tot timpul vor fi acolo cu o sticla goala de bere in mana,fluturand-o nervoase pt ca si-au dat seama de ceea ce s-a intamplat. Acele prietene care o fac sa zica 'da' adeseori,si ea,dupa,va rade singura. Acele prietene care o iubesc asa cum e. Pentru ca asta merita pana la urma. Nisipul se uda,dar la urma,se usuca si devine imprastiat din nou. Vara pleaca si se intoarce. Marea e acolo tot timpul. O luna cariata o vezi uneori. Un om care zambeste singur pe strada e unic. Ea merita sa vada lucrurile astea in continuare,nu are rost sa tina ochii inchisi si sa se gandeasca la ce a pierdut. Va pasi mai departe. Il va gasi din nou si va rasufla usurata. Va uita chiar. E clar. Nu a fost perfecta pentru el,nu a reusit sa aprinda scanteia aia de licurici extaziat si fluturilor li s-a facut pe rand,foame de alte stomace. Am fost divina pentru el,si el a fost divin pentru ea. Cum sunt diminetile? Soarele nu o mai bucura,sentimentul i s-a furat si mintea i-a luat razna. Ce va mai fi? Deci,are rost sa ducem un razboi intre dorinta si resemnare? Clar da. Pentru ca ea nu se va resemna. Va cauta in continuare,va baga amintirile intr-un cufar si il va redescoperi. L-a iubit. A iubit-o. S-au iubit. Si atat. Mai tii minte? Eu nu vreau sa uit. Nu ma uita nici tu. Partea proasta e ca nu a fost de ajuns. Va veni si o zi cand fiecare vom renunta la ciudateii din noi si vom elibera cate o ciuperca si un arici - ambii fericiti. Promit ca voi fi bine:)