Am facut parte din lumea ta

...dar am parasit-o mai repede decat ma asteptam. Nu stim ce e iubirea,si nu stim nici cum sa o pastram. Incercam sa ne zbatem intre dorinta si nehotarare. Intre binele nostru si binele celuilalt. Vrem sa fie totul perfect. Vrem sa nu fim nevoiti sa suportam durerea celuilalt. Ea incearca sa o ascunda, dar nu stie pentru cat timp va mai reusi. Uneori nu vrea sa zambeasca. Vrea doar sa inchida ochii si sa asculte o melodie care stie ca ii va umezi o mica parte din obraz. Vrea sa fie totul cum era atunci cand avea siguranta ca maine ii va fi bine,ca ii va fi cald,ca se va uita in ochii lui si el nu va fi doar o amintire. Acum momentele acelea le traieste prin amintiri. E obisnuita. Nu ii este greu,ii va trece. Mai ales cand are langa ea acele minunate prietene. Acele prietene care tot timpul vor fi acolo cu o sticla goala de bere in mana,fluturand-o nervoase pt ca si-au dat seama de ceea ce s-a intamplat. Acele prietene care o fac sa zica 'da' adeseori,si ea,dupa,va rade singura. Acele prietene care o iubesc asa cum e. Pentru ca asta merita pana la urma. Nisipul se uda,dar la urma,se usuca si devine imprastiat din nou. Vara pleaca si se intoarce. Marea e acolo tot timpul. O luna cariata o vezi uneori. Un om care zambeste singur pe strada e unic. Ea merita sa vada lucrurile astea in continuare,nu are rost sa tina ochii inchisi si sa se gandeasca la ce a pierdut. Va pasi mai departe. Il va gasi din nou si va rasufla usurata. Va uita chiar. E clar. Nu a fost perfecta pentru el,nu a reusit sa aprinda scanteia aia de licurici extaziat si fluturilor li s-a facut pe rand,foame de alte stomace. Am fost divina pentru el,si el a fost divin pentru ea. Cum sunt diminetile? Soarele nu o mai bucura,sentimentul i s-a furat si mintea i-a luat razna. Ce va mai fi? Deci,are rost sa ducem un razboi intre dorinta si resemnare? Clar da. Pentru ca ea nu se va resemna. Va cauta in continuare,va baga amintirile intr-un cufar si il va redescoperi. L-a iubit. A iubit-o. S-au iubit. Si atat. Mai tii minte? Eu nu vreau sa uit. Nu ma uita nici tu. Partea proasta e ca nu a fost de ajuns. Va veni si o zi cand fiecare vom renunta la ciudateii din noi si vom elibera cate o ciuperca si un arici - ambii fericiti. Promit ca voi fi bine:)