Reteta unei seri prelungite

Se pare ca Bucurestiul a inceput sa se mobilizeze. Aseara a fost faimoasa noapte alba. Faimoasa, pentru ca se incadreaza in capitalele de genul Paris si Roma. La inceput,cu o zi inainte mai precis,era plin de lume care habar nu avea ca exista asa ceva. Sincer,si eu am fost uimita sa aflu. Insa m-am simtit in largul meu cand am vazut cati oameni misunau pe strazi si cata energie putea fi eliberata de fiecare in parte. Am reusit sa observ unele lumini si felinare de a caror existenta nici nu stiam. Cate un concert ici colo,cate un non-stop aglomerat,cate un metru in plus pana la shaormeria din zona. In fine,un fel de haos controlat. Decizii de luat erau destule;un drum'n'bass la arenele romane,un OCS in Suburbia si niste ditamai flashurile care acopereau toata Casa Poporului,cu muzica cam pentru toate tipurile de hauseri sau noncomformisti,de la ala mic la batranelul care iti e vecin. Vezi totul altfel noaptea. Bineinteles,in primul rand pentru ca e negru. Aparent intuneric,cu luna,fara soare,stele,trolee care nu circula,metrouri pe stop,magazine adormite,aurolaci fericiti,pisici jegoase,lume dubioasa,somn prelungit,astea alea. M-am strecurat si eu printre astea,desi nu am ajuns departe. Sa zicem ca mi-a ajuns. Cu un foc,putin frig,castile in urechi si intinsa pe o banca asteptam parca un drum gratuit pana in centru. Eh,asta e,in noaptea asta nu a fost sa fie. Bine ca v-ati distrat voi acolo incontinuu dupa ora 12,urland si topaind ca niste veverito-iepuri. Nu o zic intr-un mod rautacios. Eu sunt doar multumita sa aflu ca in sfarsit exista si ceva mai altfel in orasul asta. O data la un an,dar macar e acolo. Ceva care iti permite sa fii liber fara sa bei sau sa te droghezi neaparat,fara sa te certi sau sa iubesti. Ceva care nu iti da un motiv pentru care sa te bucuri obligat. Acum nu ne ramane decat sa profitam si sa ne cream aceasta noapte oricand altcandva. Succesul nu va fi intotdeauna garantat,dar macar putem face cam orice posibil. Putem elimina chiar si cuvantul 'cam'. So,go and party on Bucarest!

ne vom intalniiii,...

You make me shine. You always do. I love you. I'll always do. Multumesc pentru clipele in care ma faci sa ies din comun, multumesc pentru ca esti.

Asta e pentru tine

Esti un inconstient nepasator. Da,tie nu iti pasa. In schimb mie imi pasa,suntem totusi acei cativa carora ne pasa. Toata chestia asta este trista. Chiar nu reusesti sa gasesti nici un motiv,cat de mic,care sa te trezeasca? Oricine ar reusi. Si tu ai reusi,doar ca nu vrei sa te chinui. Nu pot sa cred ca nu mai exista nici macar cea mai mica farama de dorinta in tine. Nu pot sa cred ca ai ajuns asa. Tu,cel pe care credeam ca il cunosc. Poza asta...asa vei ajunge si tu; sters,necunoscut,invizibil. Te vor arata cu degetul,te vor numi in cele mai injositoare moduri,si tot nu vei inceta. Pretinzi ca ai prieteni? Aia ii numesti prieteni? Unde erau azi? Unde erau datile trecute? Tocmai,nu erau. Prietenii ii ai in momentele grele,tu ii ai in momentele lor de chef sau prostie letala. In schimb tu esti acolo pentru ei cand au nevoie. Esti fraier. Ai dreptate,toti murim,dar nu pentru ca asa ne-am ales. Daca nu incetezi,inseamna ca deja ai ales. Nu crezi ca meriti mai mult? Ne putem alege orice tip de viata vrem,dar doar o data. Hai sa nu ratam data aia,e o singura ocazie. Nu rata viata. Nu rata tot ceea ce ar mai putea fi frumos de acum inainte. Nu deveni ceea ce ii sperie pe toti. Desi,daca nici macar in clipele de constienta nu vrei sa iti asumi acest lucru,nu stiu ce va fi. E doar un pas pana la sfarsit,sau doar multe doze de irealitate. De ce trebuie sa ne pese intotdeauna noua de tampenia celorlalti? De ce nu poti sa intelegi,de ce nu vrei sa iti revii,de ce vrei sa te pierzi cu totul,de ce mi-a venit sa busesc in plans? Imi faci mie si lor rau. Asa e intotdeauna; cineva tot trebuie sa sufere. Si daca nu e inaptul in cauza,sunt cei apropiati lui. Ma scoate din minti asta,nepasarea si prostia ta,desi nu ar trebui. O sa ajungem sa te imploram sa termini,si atunci va fi prea tarziu. Prea tarziu pentru a-ti mai spune ceva sau a mai da inapoi. Pentru ca la un moment dat tot o sa clachezi,o sa vezi cum sta treaba si nu vei mai putea sa te intorci la normal. Nu sunt eu cea care te va face sa pui stop,nici ea,nici el,nici restul. Depinde de tine si de cat de puternic esti. Eu cred ca nu esti complet terminat. Nu vreau sa cred asta. Te rog,fa-ma sa cred asta. Gandeste-te bine cu picul ala de realitate care a mai ramas in tine daca alegi o continuare. Gandeste-te ca merita si ca vrei. Gandeste-te ca exista oameni care inca te iubesc.
La naiba,nu te lasa invins.

Old habits

Ne-am revenit toti din comoditate si am revenit la ceea ce inseamna pasii spre cerneala si "Ai o tigara?Al meu e'n banca." In acest caz nu pot incapea decat o multime de enumeratii. S-au schimbat multe,privim altfel acum,avem ocazia de a ne "inchiria" boboci. Aia care putem. Dam sfaturi,ne dam cu parerea,aruncam priviri in functie de situatie. Repet. Aia care putem. Revin orele pierdute dormind la cate un lucru mecanic si junky food in ambalaje tetra pak. Iar dam nas in nas cu politetea si (ne)entuziasmul de a arunca cate un 'buna ziua/seara" vreunui profesor. Iar o sa ma gasesc in gang,cu pachetul,cu lumea de langa mine,cu nea Cornel care se va face cunoscut bobocilor de anul acesta. De data asta nu mai sunt discutiile lungi,sunt doar saluturile,cate o imbratisare si o zmuceala din buze. Am ramas noi si cu aia mai proaspeti - un pic mai proaspeti decat noi. Un soc nesemnificativ l-am avut cand am vazut peretii albi. I-au vopsit. Erau doar murdari inainte. Nici macar,erau doar vechi. In prima zi se umpluse atmosfera,acum fiecare isi cam vede de treaba. Inca nu reusim sa tinem pasul cu acest vechi obicei,dar ne vom obisnui cand vom observa ca la ora 19.00,in loc sa ne gasim la o masa de pe motoare,suntem blocati in niste banci de doar doua persoane. Macar esti retinut din plictiseala. Adica,in fine,poti sa incerci sa o eviti. Totul pare sa fie normal momentan. E logic,au trecut de abia trei zile. Nu am renuntat insa la restul chestiilor comune placute obisnuite. Putem sa le si combinam. Combinam? Pai da,combinam.

Semn de carte

Nici nu ne dam seama ca in curand 'tanti vacanta' ne va arunca o ultima privire si ne va da un sut care ne va trezi din ceea ce a fost frumos vara asta. Nu. Nu va inceta. Doar ne va readuce un pic cu picioarele pe pamant. Si am inceput sa ma gandesc cam des...oare am realizat tot ce mi-am propus sa fac in aceste trei luni?Iar,un raspuns negativ. Mai puteam sa fac multe. Mai vroiam sa fac multe. Nu stiu,am avut regretele la momentele potrivite. Exista totusi si o parte buna. Am fost mai mult fericita decat dezamagita,mai mult norocoasa decat nervoasa,mai mult tinuta strans decat impinsa si cu sangele intr-o circulatie permanenta. Am avut cu cine sa ma bucur,am avut si de ce,am implinit si un an in plus,am reusit sa te am din nou in doua etape. Se pare ca am avut destule socializari,unele indesate cu forta si majoritatea placute. Am reusit sa gasesc discutii care nu stiam ca imi vor macina nervii. - o zice tipa cu un raton mort in cap. Am redescoperit dormitul pana la pranz,mirosul vechiului meu parfum,placerea de a citi pagina dupa pagina,placerea de a nu fi fericit intr-un mod superficial. Apoi am mai avut si eu parte de sentimentul de a fi special,de a te face cineva sa te simti special.Hai ca stii:). M-am balacit in trairi,sentimente si prietenii. Inca sunt,inca vor ramane. Toti am incercat sa punem stop la un moment dat. Atunci cand era ceva perfect si era bine pentru noi. Sa ramana asa,clipa aia. Am mai invatat ceva. Nu trebuie sa punem stop,ci sa stim cum sa pastram acelasi 'perfect' pentru orice clipa. Inca ceva,nu trebuie sa ne para rau ca exista intotdeauna un final, ci sa fim mandri ca putem crea o continuare. Ne-am maturizat inca un pic,nu vom exagera,nu ne vom lua lumea in cap,vom fi normali. Vom fi normali in raza noastra de normalitate. Inca ne asteapta multe chestii pentru care merita sa astepti. Logic ca nu e clar,niciodata nu va fi,e mai bine asa...sa descoperim pe rand.
In mod obisnuit,acest recensamant al clipelor s-ar face la sfarsitul unui vechi an. Daar,eu nu fac parte din modul obisnuit,asa ca nu retrag ce am zis mai sus,si nici nu pastrez pt inceputul lui 2008.

Si cum ramane cu evadarea mea?

Si da,voi face ceva nebunesc. Nebunesc pentru mine,normal sau aberant pentru altii. Am multe optiuni,voi alege ce imi trece mai repede prin minte. Voi alege ce mi-e cel mai la indemana. Voi alege ceva ce ma va face sa fiu altfel in ziua respectiva. Voi iesi din comun. Totul a devenit mult prea clar si obisnuit. Stim deja ce o sa facem maine,stim cu cine o sa iesim,stim ca o sa se spuna iar aceleasi glume,stim ca vom bea sucul sau berea de zi cu zi. M-am saturat de rutina asta care ne controleaza. Bucurestiul a devenit accesibil pt orice si oricine si asta il face sa fie enervant,comun. Unde e libertatea de alta data? Cand ieseai pe strada si iti facea placere sa te uiti la oameni,la copaci,la masini si parca ideea de a o arde prin cluburi era un gand interzis. Unde au disparut toate astea? S-au inecat toate in marea capitala a fixurilor,s-au inecat o data cu noi. Ritmul alert al orasului deja ne-a cucerit pe toti. Nu mai stim sa multumim,nu mai stim sa ajutam,nu mai stim sa fim buni. Suntem intotdeauna grabiti sa facem ceva,ne plictisim repede si renuntam. Mai sunt inca atatea lucruri de descoperit,mai e atat de mult asfalt necalcat de catre unii,mai avem inca atat de multa imaginatie...Ma uit la metrou sau la aleea care da inspre strada paralela cu blocul meu si vad aceleasi persoane stand pe banca sau aceiasi oameni incercand sa castige un ban prin gesturi oligofrene. Suntem prea obositi sa facem ceva,orasul ne-a obosit,dar oricand rasaritul acelui nou 'maine' ne poate schimba. In momentul de fata, orice nou cos de gunoi, orice nou gardulet proaspat vopsit sau oricare nou vecin poate fi acea schimbare. Nu astepta sa ti se ofere iesitul din comun, intai incearca sa fii tu acela care isi cauta unicul. Balada pentru o minune.S-a strecurat in boxe. Na,care mai sunt cele mai simple lucruri care ne pot face minunata ziua? Daca as alerga cu tine,sau cand alerg cu voi,lumea se uita ciudat. Suntem toti controlati de acelasi tipar,ne e frica sa facem altceva,ne e frica sa incercam lucruri noi pentru ca ne gandim prea mult inainte sa facem. Nu suntem spontani. Hai sa fim spontani. Hai si voi cu mine pe cea mai inalta cladire, sa tipam pana ragusim cuvinte simple;mar,cer,stea,imbratisare,culori. Pot sa te respir cu totul Bucuresti! Pot sa te cuceresc! Pot sa iubesc oricat,oriunde, fara sa imi interzici! Pot sa imi aleg propria strada,sa stau in mijlocul ei si masinile sa ma ocoleasca. Pot sa fiu orice vreau,pot sa te respir in toate diminetile. Pot sa te beau cu lingurita. Pot sa te salvez,iti dau voie sa ma salvezi. Nebun? Nu. Nostalgic poate.

Friendship candy smell

Uite cum au trecut minutele si anii...

Ciudat. De abia mi-a venit cheful sa scriu randurile astea pana acum doua minute. Prin simplele si doar de noi intelesele glume,mi-ai retrezit pofta. A,a mai fost si mirosul parfumului tau micut..si vederea elasticului mov pe care ti l-am promis tie de acum trei zile..si dorul pe care mi l-ai creat cat timp ai fost plecata. Pare ca e vorba de o singura persoana,dar de fapt sunt patru visatoare neintelese - ma voi alatura si eu lor,cinci visatoare neintelese care au in comun o chestie nu banala. Se iubesc mult una pe alta(no traces of bisexual or gay shit in this statement). Faptul ca tin mult una la alta le ajuta sa se si inteleaga. Fiecare dintre noi suntem diferite. Trebuie sa recunoastem asta. Am ajuns deja aproape la varsta la care trebuie sa iti sustii propria parere si sa iti individualizezi ideile. Fara asta,esti 'out of space'. Si asa e. Acum un an nu stiam ca va fi cum e azi. Cateodata e un azi frumos,alteori se mai strecoara retineri si probleme. Dar clar pot declara ceva. Cu voi va fi intotdeauna un azi perfect:>. Am inceput de la 'za marmo empire',cu toate cele sase,am continuat cinci,am trecut printr-un an teribil de multe adjective si am ajuns la 'o ardem pe tequila coaie',la 'te iubesc' si la imbratisari fara batai pe spate. Ce vom ajunge in continuare? Noua ne ramane sa luam hotararea. Dar ce va urma pare destul de compromitator. Cred ca ne leaga destule amintiri care nu ne vor face sa lasam asta in urma. Dupa cum spunea si ilustrul Pipals..:)),"Au fost momente fericite(acea miscare),au fost momente triste(a doua miscare) si au fost momente inspaimantatoare (ultima miscare)." Inca nu mi-am gasit faza,dar pentru asta sunteti aici. Nu,nu sa ma ajutati sa imi fac una,ci sa ma ajutati sa o caut. "Cine? Nu. Cine te-a bagat in seama?" Ah,ne dam seama oare cat de norocoase suntem?Da. In toate clipele cand radem,vorbim,ne ajutam,suntem si rele(e nevoie si de asa ceva), ne sunam sau ne ies aceleasi cuvinte pe gura;impreuna. Multumesc. Sunteti cele cu care as putea vedea cate o stea pe cer,chiar daca ar fi plina zi. Meritati sa va spun ca va iubesc mult - cu tot cu semne de exclamare.