marți, 4 septembrie 2007

Si cum ramane cu evadarea mea?


Si da,voi face ceva nebunesc. Nebunesc pentru mine,normal sau aberant pentru altii. Am multe optiuni,voi alege ce imi trece mai repede prin minte. Voi alege ce mi-e cel mai la indemana. Voi alege ceva ce ma va face sa fiu altfel in ziua respectiva. Voi iesi din comun. Totul a devenit mult prea clar si obisnuit. Stim deja ce o sa facem maine,stim cu cine o sa iesim,stim ca o sa se spuna iar aceleasi glume,stim ca vom bea sucul sau berea de zi cu zi. M-am saturat de rutina asta care ne controleaza. Bucurestiul a devenit accesibil pt orice si oricine si asta il face sa fie enervant,comun. Unde e libertatea de alta data? Cand ieseai pe strada si iti facea placere sa te uiti la oameni,la copaci,la masini si parca ideea de a o arde prin cluburi era un gand interzis. Unde au disparut toate astea? S-au inecat toate in marea capitala a fixurilor,s-au inecat o data cu noi. Ritmul alert al orasului deja ne-a cucerit pe toti. Nu mai stim sa multumim,nu mai stim sa ajutam,nu mai stim sa fim buni. Suntem intotdeauna grabiti sa facem ceva,ne plictisim repede si renuntam. Mai sunt inca atatea lucruri de descoperit,mai e atat de mult asfalt necalcat de catre unii,mai avem inca atat de multa imaginatie...Ma uit la metrou sau la aleea care da inspre strada paralela cu blocul meu si vad aceleasi persoane stand pe banca sau aceiasi oameni incercand sa castige un ban prin gesturi oligofrene. Suntem prea obositi sa facem ceva,orasul ne-a obosit,dar oricand rasaritul acelui nou 'maine' ne poate schimba. In momentul de fata, orice nou cos de gunoi, orice nou gardulet proaspat vopsit sau oricare nou vecin poate fi acea schimbare. Nu astepta sa ti se ofere iesitul din comun, intai incearca sa fii tu acela care isi cauta unicul. Balada pentru o minune.S-a strecurat in boxe. Na,care mai sunt cele mai simple lucruri care ne pot face minunata ziua? Daca as alerga cu tine,sau cand alerg cu voi,lumea se uita ciudat. Suntem toti controlati de acelasi tipar,ne e frica sa facem altceva,ne e frica sa incercam lucruri noi pentru ca ne gandim prea mult inainte sa facem. Nu suntem spontani. Hai sa fim spontani. Hai si voi cu mine pe cea mai inalta cladire, sa tipam pana ragusim cuvinte simple;mar,cer,stea,imbratisare,culori. Pot sa te respir cu totul Bucuresti! Pot sa te cuceresc! Pot sa iubesc oricat,oriunde, fara sa imi interzici! Pot sa imi aleg propria strada,sa stau in mijlocul ei si masinile sa ma ocoleasca. Pot sa fiu orice vreau,pot sa te respir in toate diminetile. Pot sa te beau cu lingurita. Pot sa te salvez,iti dau voie sa ma salvezi. Nebun? Nu. Nostalgic poate.

Niciun comentariu: