A fost si gata

"Singur inseamna de asemenea disponibil pentru altceva/altcineva."
Chiar. De ce ne place intotdeauna sa ne chinuim dupa ce s-a terminat? Ne chinuim impunandu-ne exact acele melodii pe care le ascultam impreuna, holbandu-ne minute intregi la pozele care contineau o parte din ce eram, trecand special prin locurile unde stim ca va fi in acel moment. Suntem masochisti. Ne place sa suferim in acelasi timp chiar daca e totul bine, si face parte din trairile noastre. Pana la urma, ceva fara un pic de durere nu ar fi nimic. Suntem ciudati. Si cand dam peste altceva in care putem avea incredere si care stim ca nu ne-ar putea dezamagi, zicem 'pas'. Tu esti cel caruia ii pasa, nu te gandi ca celalalt se mai gandeste inca la asta. Ramai ca prostul, eventual mai si plangi, apoi exagerezi. Si uite asa dam cu piciorul la ce am putea avea. Bineinteles ca avem dreptul sa ramanem cu amintirile, atata timp cat ele nu au efecte nocive asupra noastra. Dar de obicei nu prea se intampla asa. E intotdeauna un efect nociv, mic sau mai mic, important sau foarte important. Si apoi vrem ca totul sa fie la fel iar. E si vina orasului astuia. Sunt atatia oameni asemanatori in privinta semnificatiei 'in doi', incat incepem sa asociem incet incet ce aveam noi cu ce au ei.
Cel mai bun lucru pe care il putem face e sa ne gasim alta obsesie, sa ne strecuram in ea din plin si sa speram ca situatia va fi parcursa in favoarea noastra.

Zambiti-mi, e Craciunul.

E momentul ala cand vezi ca ceasul si-a schimbat infatisarea. A trecut de la 23.59 la 00.00. Exact. E Craciunul. Nu ii voi face atat de multa reclama pe cat se obisnuieste. In fond, a devenit foarte comercial. Ar trebui sa il vedem din perspectiva noastra de urare "Craciun fericit!". Cine s-ar fi gandit ca o chestie mare, rosie, de plastic, cu niste baterii de 1.2 volti conectate l-ar putea inlocui chiar pe Mos Craciun? Nici el nu s-ar fi gandit ca tehnologia putea ajunge atat de departe.
Da...si e Craciunul. Au trecut deja 30 de minute din el. Oare ce simte fiecare? Eu mi-am zis primul "Craciun fericit", dar pe bune. Chiar vreau sa aiba un Craciun fericit. Si nu atat semnificatia, cat trairile in sine. Bine, era mai simplu acum cativa ani. Era doar sentimentul infantil comun. Acum se amesteca cu pofte, probleme si 'chefless'.
Dar totusi de ce nu ar fi frumos? Totusi, de ce nu ne-am bucura ca si un copil mirobolizat ca e Craciunul? Avem zapada, cozonac, brazi taiati ilegal, mesaje de la numere pe care nici nu le avem in memorie, sarmale cu carne, avem cel putin un om care stim sigur ca ne iubeste, si multe alte motive.
Incearca sa te simti ca intr-un film, pentru ca eu am putut. Pustiu pe strada, intuneric nemoderat, niste fulgi cam indrazneti si benzinaria de la care se auzeau colinde. Era singura in viata, iar colindele le puteai auzi chiar daca o luai mult drept inainte si apoi la stanga.
"Uite maa, zici ca'i imagine din filme!"
"Daa. Dar stinge tigara, ca e un pic cam benzinarie."
Iti vine sa iti pui si caciula. Iti vine pana si sa renunti la shuzi si sa iti incalti cizmele.
Binee, tot o sa fie Craciunul trei zile de acum incolo. Mai poate fi o continuare.
Pana la ultima continuare, voi continua sa ma bucur. O sa incerc sa ma bucur chiar si cand nu voi avea de ce. Voi incerca sa fac inca multe lucruri dragute. Da, chiar si pe degeaba. Orice, pana la mancare.

Am aflat ca nu imi pasa. Momentan nu imi pasa. Ce va fi...poate o sa imi pese. Bineinteles ca sigur o sa imi pese. Dar acum ma simt...as putea levita chiar.
Corabia e inca la mine. Nu am de ce sa imi fac griji.

Remodelarea unui apetit varstnic

Lumea asta chiar se duce de rapa.
Nu mai pot sa ma urc intr-un mijloc de transport sau sa merg pe strada fara sa dau de vreun imbecil trecut de varsta cosurilor care sa gandeasca intr-un mod psihopat. Se transforma toti in pedofili. Au inel pe deget la mana stanga, au chelie si pantofi demodati si se apuca de replici de agatat. Ei chiar nu se gandesc, nu? Au copii acasa, de aceleasi varste probabil, si sotii. Sotii care nu ii mai satisfac in majoritatea cazurilor. Si ce se gandesc? Sa recurga la metoda 'hartuire adolescentina'. Sa va ia naiba! Stati cu sticla de Saniuta in 368 si beti ca porcii pana se urca vreo carne frageda de pana in 18 ani. Si atunci...va dati drumul la replicile cu care erati voi obisnuiti pe vremurile cand casele nu aveau ziduri. Daca v-ar vedea mamele voastre, sau bunicile? Ce ar zice? Ce sa zic...recurgeti la o intrebare precum "Pe aici trece 268-ul?"...si apoi ajungeti la afirmatii de genul "Sa imi fie rusine ca imi plac adolescentele de varsta ta...Dar imi plac. Ce ochi frumosi ai...". Ce creier n-ai.
Ajungi sa iti dai seama ca s-a urcat in acelasi troleibuz cu tine si s-a asezat strategic pe un loc pentru a te observa mai bine. Se uita cu privirea aia libidinoasa la tine, prin ochelarii nestersi de abur, cu dioptrii -4. Tu astepti prima statie care vine pentru a cobori, si speri ca nu o sa coboare. De obicei trebuie sa nu te iei de ei, pentru ca vei ajunge sa fii injurat sau vei fi nevoit sa iti verifici viteza de alergare. Si pentru a fi totul perfect, iti dai seama ca esti si in aceeasi masina cu cersetorul aranjat pe care il intalnisei mai devreme.
O fi o tara libera, dar pentru ei ar trebui interzisa. Manca-v-ar liliecii de langa Catedrala Sf.Iosif.

Sefii sarbatorilor

Pff...cate amintiri placute cu nenea Nicolae. Mos Nicolae era ruda de gradul intai cu Mos Craciun, batranei pe care ii apreciam si ii stimam nespus. Daca cineva indraznea sa scoata vreo vorba urata despre unul dintre ei, ma infuriam. Nu! Ei erau cei mai puri si mai simpatici mosuleti. Ei chiar existau si nimic nu ma facea sa imi schimb parerea. E naivitatea aia pe care o are orice copil, o magie nevinovata.
Luam toti pantofii care erau placuti la vedere, ii lustruiam pana puteau fi folositi ca si lumina de far, si ii aranjam in ordine alfabetica la geam. La geamul din sufragerie. Eu si mos Nicolae eram prieteni de incredere. Pai da, eu ii scriam si el imi raspundea tot prin scris. Il intrebam de familie, de sanatate, de curatenie, de bani. El imi aprecia atentia acordata lui si ma rasplatea cu ce apuca.
Eram toti prostiti de farmecul asta al personajelor imaginare si de cadouri. Poate ca era mai bine. Credeam tot ceea ce ni se spunea, si nici nu stateam sa ne gandim daca e adevarat.
Oricum ar fi, mos Nicolae si mos Craciun sunt doi simpatici care apartin epocii varstelor mai indepartate.
Si cand te gandesti ca noi chiar ne bucuram pentru venirea lor...Era o fericire nemotivata si durabila.

*twinkle,twinkle little star*

E foarte ciudat. Am observat un lucru, adica ma rog, nu stiu daca e comun in general dar...se intampla din ce in ce mai des. Cand suntem nevoiti sau pur si simplu vrem sa ne dorim ceva, gen..."hai sa imi pun o dorinta acum", ne blocam. Nu stim ce vrem cu adevarat.
Incercam sa dorm aseara, dar atentia mi-a fost distrasa de o stea asezata pe cer. Nu era doar o stea, era o stea care stralucea cu intreruperi, o stea cu inele, o stea care exploda constant, o stea care sarea, in fine...steaua in urma careia aveam sa imi pun o dorinta. In sinea mea eram fascinata de luminita aia, doar ca la partea cu 'what do you wish for?', am cam intepenit. Stateam, ma uitam la ea, ma gandeam la mine, si nu stiam ce vreau. Nu stiam ce as putea sa cer. Asta poate pentru ca sunt mult prea multe lucruri importante amestecate in acelasi timp? Poate... E mult mai usor si comod sa nu iti doresti nimic. E simplu sa ti se ofere fara sa ceri. E complicata nehotararea, dar si hotararea odata luata inca te face sa te intrebi. Majoritatea ne dorim cam acelasi lucru - fericire. In fericire incap toate lucrurile bune care ar duce la 1000 de dorinte pe rand. E un lucru vag, dar si logic. E un lucru pe care si un nebun l-ar cere. E un lucru mai greu de obtinut, si mai ales, nu e un lucru.
Aberant, si totusi...gandeste-te. Care e dorinta aceea?

Put me in motion

O stare latenta imi astupa cheful. Cine a comandat ploaie? Eu nu am anuntat-o.
De ce lumea e atat de disperata pentru un loc in troleibuz? De ce varsta a treia e atat de numeroasa? Sa stai sa te uiti la expresia unei babute e o adevarata aventura, dar nu si cand aceasta dispretuieste 'tineretul romanesc'. 'Nu suntem decat o adunatura de inutili, care distrug societatea si stam pe banii parintilor.' E absurd si ocupa prea multi nervi. E incorect si lipsit de sperante. Ca sa stii si tu, simt cand ma lovesti cu sacosa ta plina de ultimii morcovi gasiti la un pret mai mic, ma enerveaza cand ma folosesti pe post de bara, ma seaca cand incepi sa iti racesti gura jignindu-ma, ma murdaresti cand ma lovesti cu bastonul tau plin de noroi. Nu faceti toti decat sa va exteriorizati nervii cu persoane care vedeti ca va permit asta. E inutil oricum...
Arat ca in reclama aia cu nenea in fata calculatorului cantand "singuuur..atat de singuuur!!". Nervi nemotivati, ton enervat, chefless. Am nevoie de o fotosinteza, am nevoie de mult soare, oxigen din afara si agenti externi cu care pot efectua schimb de energie.
Si tocmai din cauza unui ritm alert, nu putem sta degeaba, fara sa stim ca nu va fi nimic interesant. Stim ca se pot intampla multe, si ne-am obisnuit cu ritmul. Ritmul care te face sa nu fii o leguma. Ritmul care reuseste sa te mobilizeze, ritmul care imi lipseste momentan.

este

E perfect sa te simti bine. E minunat sa iubesti. E ametitor sa te distrezi. E dulce sa razi. E enervant sa fii blocat in trafic. E gustos sa mananci rodie. E placut sa adormi langa. E frumos sa topai. E dubios cartierul. E adorabil sa zambiti impreuna.
E unic. E special. E el...

Dar de gustul verilor trecute, iti amintesti?

Motiv

Am gasit un motiv ca sa imi fie dor. De fapt oricand pot gasi cate un mic motiv pentru chestiile care au fost, probabil nu o sa mai fie si au fost minunate. Si asta mi se intampla des. Mai ales cand trec prin locuri care inseamna destul de mult pentru momentele acelea sau ascult cate o melodie pe care in mod obisnuit nu as mai frecventa-o cu auzul atat de des. S-a strecurat de exemplu "Ramas bun"-e.m.i.l. In mintea mea era doar placere. M-am plasat subit in trecut, in zilele de iarna cand umblam haotic prin cluburile de pe Lipscani si nu aveam vreo tinta anume. Cand umblam toti impreuna si stiam ca urmatoarea zi nu vor exista controverse sau oameni in minus. Ne strangeam si ne gaseam toti mult prea usor si harta cu locurile nu era decat una. Au fost cateva perioade foarte frumoase, dar care stiu ca nu se vor mai repeta. Nu se vor mai repeta pentru ca un an poate face dintr-o persoana o cu totul alta, o poate modifica pana la capatul asteptarilor. E normal sa fie asa, e normal ca de fiecare data sa profitam de cate o alta perioada, dar pana la urma chiar si cele mai indepartate revin sub forma asta simpla si totusi prea complicata pentru interiorul nostru - a-ti fi dor.

Tu te rappelles...?

Un troleu cu oameni fericiti.
Imi place sa ma uit la mimica persoanelor, sa le observ gesturile si sa ii ghicesc. Uneori totul devine usor, si trebuie doar sa privesti, un fel de holbat subtil. A fost frumos sa o vad pe ea, care statea pe scaunul din fata mea, cum a zambit cand a primit mesaj de la el. A fost frumos pentru ca ii intelegeam sentimentul. Apoi era un el, slabut, cu o mustacioara mica si mai neingrijit, cu o pereche de casti in urechi, dar nu ezita sa inchida ochii, sa isi lipeasca capul de geam si sa viseze. Al treilea era mai dubios de felul lui. De fapt, inca nu reusesc sa imi dau seama daca era o ea sau un el. Voi folosi masculinul totusi. Rasul lui silentios a inceput tot dupa analizarea unui mesaj pe mobil. Si nu se mai oprea...si tot radea... Tin minte ca avea niste gropite amuzante. Dar parca se retragea din usurinta lui de a rade odata ce dadea ochii cu geamul troleibuzului. Aa...mai era si o babuta. Ea nu era preocupata in mod special de ceva anume, era patrunsa de cartea ei despre secretele mintii. Parea linistita si lipsita de griji. Parea ca nu ii pasa de ce se va intampla in urmatorul moment, si putini reusim asta.

Trei nopti cu luna plina.
"Tu esti fericita tot timpul? Esti asa de vesela intotdeauna..."
"Ba nu. Stiu sa si plang."
*hug*

it's all the Muse talk

In fine...

Dar vai! Ziua, seara de 6 octombrie a adus un eveniment absolut. Am ramas cu 'absolut' de ieri, cand nu mai aveam cuvinte dupa. It's Muse everybody!..."and tonight we can truly say, together we're invincible". A fost genial, au fost sublimi, am fost high. Reactiile adverse? Cum o numim toti, febra musculara...in
floare chiar, cu urme de voce de matza shao-lin. Bineinteles ca intarzierea si asteptarea lor a facut totul mult mai 'in focuri', dar odata ce au aparut, urletele si mainile paralizate in aer nu au contenit. Ce conteaza ca nu aveai parte nici macar de metrul patrat pe persoana pe care il au pana si japonezii?Asta nu a impiedicat pe nimeni sa faca miscari bruste din cap, din maini sau din nu stiu ce alte membre. A zis cineva ceva de ploaie? Au fost doar cativa stropi care se stingeau pe corpurile tuturor. Disperarea dupa tigari a incetat in momentul in care gura imi era ocupata cu versurile lor - daca am reusi sa retinem macar pe jumatate la materiile de la scoala pe cat retinem versuri, am fi genii intelese. Si cati decibeli au putut fi...cate tipete si cate palme impreunate...ah! Daca am reusi sa avem acelasi entuziasm si in timpul crizelor de nervi am fi aproape perfecti. Da, a meritat toata inghesuiala si toata ziua pierduta. Pana la urma, si asta a facut parte din spectacol. Toti erau in stare latenta de fericire, desi s-a strecurat oboseala ici-colo, in mare parte. Eu...mie mi-a fost de ajuns. Am stors indeajuns din cele cateva ore, le-am bagat bine in 'memory box' si acum nu imi ramane decat sa...arunc cate o privire inapoi si doua urechi in casti.
p.s. Hey Matt! You did fucking fine out there.

Dar vai! Ce traire... Hm, e ciudat dupa ce trece. Astepti, astepti...momentul vine...il ataci din plin si dupa...puf! Dispare. Si amintirea e ca acidul de la Cola. Fasaie, explodeaza, si daca nu o termini la momentul potrivit se duce farmecul. Am observat ca tot timpul e asa. Ciudat, nu? Exact clipele cele mai ravnite, pe care ni le pregatim din timp, chiar acelea se sfarsesc cel mai repede si apoi ramai cu gustul inhalat din orele si minutele de atunci. Vrei sa se repete, vrei sa simti ca traiesti si respiri clipa din nou...pana cand iti trece si revii la restul dorintelor. Dorinte care au acelasi efect secundar dupa.

Fest reactions

Ne vin mii de idei indraznete in cap cand suntem fericiti artificial. Vrem sa ne indeplinim misiunile pe care nu am fi in stare sa le facem daca am fi...in stare normala. Eh, nu chiar misiuni, ci dorinte. Multi dintre noi regretam apoi. Sunt si cei nepasatori, care stiu ca va fi bine dupa. Presupun ca fac parte din cei nepasatori. Am incercat ceva in seara asta, dar am asteptat degeaba. Am reusit sa ma invart mai mult decat un catel dupa coada sa. Momentan imi e greu sa scriu, sterg si rescriu acelasi cuvant pana imi iese. Am asteptat cu speranta ca...va iesi ceva, mai degraba cineva. Degeaba pana la urma, dar nu a contat. Nu m-a deranjat intr-un hal normal, ci doar in halul in care eram atunci. Ook, nu a fost chiaar asa de rau. Chiar deloc. Bineinteles,daca nu ar fi fost cafeneaua aceea langa, viata mea ar fi explodat de mult. Nu stiu ce sa mai cred, nu stiu cum sa ma simt, stiu doar ca momentan nu imi pasa si imi e bine. E foarte bine sa te simti biiine. Si ce daca nu iese totul cum iti doresti uneori? Incerci pana ce stii ca nu vei ajunge la abuz. Statusuri: ceva cu Muse. Felicitari ca mergeti. Ne vom ciocni pe acolo. Cat de ciudat,am descoperit o noua comanda din tastatura:|. Ok, devine dubios deja. Inchei anost. Nu anost...fericit:) 8->

Ok. Revin, editand articolul. Acum imi dau seama si m-ai facut sa imi dau seama. Da, poate am gresit. Dar nu vreau sa ma faci sa imi para rau, vreau doar sa nu mai fie nevoie de asa ceva. Bine, am gresit.

Moment scurt

Azi am vazut primele frunze care se dezlipeau de un copac. Azi am vazut cum e sa fii tuns de catre o coafeza psihopata. Azi am vazut cum e sa te trezesti cu el la scoala. Acum am vazut pentru prima oara lumina aprinsa la geamul de vizavi si cu un etaj mai sus decat mine. De fapt sunt mult mai multe chestii,dar fiecare dintre ele sunt banale. Sunt banale,dar ramai cu un soc placut de scurta durata.
Ziua a inceput compromitator. Sa revenim la cea psihopata. Jegoasa de la coafor se poate considera pe lista mea de recycle bin,chiar sub cealalta jegoasa de la celalalt coafor. Inca nu stiu daca a facut-o special sau pur si simplu nu cunoaste diferenta dintre 2cm si de la 7cm in sus. Bun,deci partea cu daune capilare nu a fost rezolvata. De fiecare data cand vi se intampla ceva de genul asta,e clar ca tipa respectiva vrea sa isi scoata la iveala spiritul de distrugere in masa. Exagerez bineinteles. Ba nu! Daca observati vreo manifestare dubioasa a foarfecii in mana ei,ridicati-va de pe scaun,rupeti foarfeca in fata ei,strangeti-va de pe jos parul deja taiat si...luati-o la fuga. Asta ca intr-o scena de film,ca in realitate poate doar o sa afirmi raspicat la sfarsit,cand vezi ca mai ai doar doua fire de par,unul in stanga,celalalt in dreapta,ca nu e deloc ok. Cica uite,cul,ti le-am lasat mai lungi. M-a obsedat partea asta toata ziua.
In rest, de momentele cu soc placut m-am cam impiedicat si azi. Cate un pic pana o sa imi pice ochii in gura de la a sta treaz. Vreau sa subliniez ca desi uneori esti total plictisit si sictirit de cate un anume ceva sau de tot, exista totusi si cealalta parte buna, celelalte chestii mici pe care doar tu le observi. Exista cate ceva observabil pentru fiecare in parte, care ne ajuta sa ne schimbam expresia fetei intr-una placuta si sa ne zicem ca nu e chiar totul de cacat. Eu acum de exemplu, vad luna, dar in felul meu. Si ma bucur. Tu ce vezi?

Reteta unei seri prelungite

Se pare ca Bucurestiul a inceput sa se mobilizeze. Aseara a fost faimoasa noapte alba. Faimoasa, pentru ca se incadreaza in capitalele de genul Paris si Roma. La inceput,cu o zi inainte mai precis,era plin de lume care habar nu avea ca exista asa ceva. Sincer,si eu am fost uimita sa aflu. Insa m-am simtit in largul meu cand am vazut cati oameni misunau pe strazi si cata energie putea fi eliberata de fiecare in parte. Am reusit sa observ unele lumini si felinare de a caror existenta nici nu stiam. Cate un concert ici colo,cate un non-stop aglomerat,cate un metru in plus pana la shaormeria din zona. In fine,un fel de haos controlat. Decizii de luat erau destule;un drum'n'bass la arenele romane,un OCS in Suburbia si niste ditamai flashurile care acopereau toata Casa Poporului,cu muzica cam pentru toate tipurile de hauseri sau noncomformisti,de la ala mic la batranelul care iti e vecin. Vezi totul altfel noaptea. Bineinteles,in primul rand pentru ca e negru. Aparent intuneric,cu luna,fara soare,stele,trolee care nu circula,metrouri pe stop,magazine adormite,aurolaci fericiti,pisici jegoase,lume dubioasa,somn prelungit,astea alea. M-am strecurat si eu printre astea,desi nu am ajuns departe. Sa zicem ca mi-a ajuns. Cu un foc,putin frig,castile in urechi si intinsa pe o banca asteptam parca un drum gratuit pana in centru. Eh,asta e,in noaptea asta nu a fost sa fie. Bine ca v-ati distrat voi acolo incontinuu dupa ora 12,urland si topaind ca niste veverito-iepuri. Nu o zic intr-un mod rautacios. Eu sunt doar multumita sa aflu ca in sfarsit exista si ceva mai altfel in orasul asta. O data la un an,dar macar e acolo. Ceva care iti permite sa fii liber fara sa bei sau sa te droghezi neaparat,fara sa te certi sau sa iubesti. Ceva care nu iti da un motiv pentru care sa te bucuri obligat. Acum nu ne ramane decat sa profitam si sa ne cream aceasta noapte oricand altcandva. Succesul nu va fi intotdeauna garantat,dar macar putem face cam orice posibil. Putem elimina chiar si cuvantul 'cam'. So,go and party on Bucarest!

ne vom intalniiii,...

You make me shine. You always do. I love you. I'll always do. Multumesc pentru clipele in care ma faci sa ies din comun, multumesc pentru ca esti.

Asta e pentru tine

Esti un inconstient nepasator. Da,tie nu iti pasa. In schimb mie imi pasa,suntem totusi acei cativa carora ne pasa. Toata chestia asta este trista. Chiar nu reusesti sa gasesti nici un motiv,cat de mic,care sa te trezeasca? Oricine ar reusi. Si tu ai reusi,doar ca nu vrei sa te chinui. Nu pot sa cred ca nu mai exista nici macar cea mai mica farama de dorinta in tine. Nu pot sa cred ca ai ajuns asa. Tu,cel pe care credeam ca il cunosc. Poza asta...asa vei ajunge si tu; sters,necunoscut,invizibil. Te vor arata cu degetul,te vor numi in cele mai injositoare moduri,si tot nu vei inceta. Pretinzi ca ai prieteni? Aia ii numesti prieteni? Unde erau azi? Unde erau datile trecute? Tocmai,nu erau. Prietenii ii ai in momentele grele,tu ii ai in momentele lor de chef sau prostie letala. In schimb tu esti acolo pentru ei cand au nevoie. Esti fraier. Ai dreptate,toti murim,dar nu pentru ca asa ne-am ales. Daca nu incetezi,inseamna ca deja ai ales. Nu crezi ca meriti mai mult? Ne putem alege orice tip de viata vrem,dar doar o data. Hai sa nu ratam data aia,e o singura ocazie. Nu rata viata. Nu rata tot ceea ce ar mai putea fi frumos de acum inainte. Nu deveni ceea ce ii sperie pe toti. Desi,daca nici macar in clipele de constienta nu vrei sa iti asumi acest lucru,nu stiu ce va fi. E doar un pas pana la sfarsit,sau doar multe doze de irealitate. De ce trebuie sa ne pese intotdeauna noua de tampenia celorlalti? De ce nu poti sa intelegi,de ce nu vrei sa iti revii,de ce vrei sa te pierzi cu totul,de ce mi-a venit sa busesc in plans? Imi faci mie si lor rau. Asa e intotdeauna; cineva tot trebuie sa sufere. Si daca nu e inaptul in cauza,sunt cei apropiati lui. Ma scoate din minti asta,nepasarea si prostia ta,desi nu ar trebui. O sa ajungem sa te imploram sa termini,si atunci va fi prea tarziu. Prea tarziu pentru a-ti mai spune ceva sau a mai da inapoi. Pentru ca la un moment dat tot o sa clachezi,o sa vezi cum sta treaba si nu vei mai putea sa te intorci la normal. Nu sunt eu cea care te va face sa pui stop,nici ea,nici el,nici restul. Depinde de tine si de cat de puternic esti. Eu cred ca nu esti complet terminat. Nu vreau sa cred asta. Te rog,fa-ma sa cred asta. Gandeste-te bine cu picul ala de realitate care a mai ramas in tine daca alegi o continuare. Gandeste-te ca merita si ca vrei. Gandeste-te ca exista oameni care inca te iubesc.
La naiba,nu te lasa invins.

Old habits

Ne-am revenit toti din comoditate si am revenit la ceea ce inseamna pasii spre cerneala si "Ai o tigara?Al meu e'n banca." In acest caz nu pot incapea decat o multime de enumeratii. S-au schimbat multe,privim altfel acum,avem ocazia de a ne "inchiria" boboci. Aia care putem. Dam sfaturi,ne dam cu parerea,aruncam priviri in functie de situatie. Repet. Aia care putem. Revin orele pierdute dormind la cate un lucru mecanic si junky food in ambalaje tetra pak. Iar dam nas in nas cu politetea si (ne)entuziasmul de a arunca cate un 'buna ziua/seara" vreunui profesor. Iar o sa ma gasesc in gang,cu pachetul,cu lumea de langa mine,cu nea Cornel care se va face cunoscut bobocilor de anul acesta. De data asta nu mai sunt discutiile lungi,sunt doar saluturile,cate o imbratisare si o zmuceala din buze. Am ramas noi si cu aia mai proaspeti - un pic mai proaspeti decat noi. Un soc nesemnificativ l-am avut cand am vazut peretii albi. I-au vopsit. Erau doar murdari inainte. Nici macar,erau doar vechi. In prima zi se umpluse atmosfera,acum fiecare isi cam vede de treaba. Inca nu reusim sa tinem pasul cu acest vechi obicei,dar ne vom obisnui cand vom observa ca la ora 19.00,in loc sa ne gasim la o masa de pe motoare,suntem blocati in niste banci de doar doua persoane. Macar esti retinut din plictiseala. Adica,in fine,poti sa incerci sa o eviti. Totul pare sa fie normal momentan. E logic,au trecut de abia trei zile. Nu am renuntat insa la restul chestiilor comune placute obisnuite. Putem sa le si combinam. Combinam? Pai da,combinam.

Semn de carte

Nici nu ne dam seama ca in curand 'tanti vacanta' ne va arunca o ultima privire si ne va da un sut care ne va trezi din ceea ce a fost frumos vara asta. Nu. Nu va inceta. Doar ne va readuce un pic cu picioarele pe pamant. Si am inceput sa ma gandesc cam des...oare am realizat tot ce mi-am propus sa fac in aceste trei luni?Iar,un raspuns negativ. Mai puteam sa fac multe. Mai vroiam sa fac multe. Nu stiu,am avut regretele la momentele potrivite. Exista totusi si o parte buna. Am fost mai mult fericita decat dezamagita,mai mult norocoasa decat nervoasa,mai mult tinuta strans decat impinsa si cu sangele intr-o circulatie permanenta. Am avut cu cine sa ma bucur,am avut si de ce,am implinit si un an in plus,am reusit sa te am din nou in doua etape. Se pare ca am avut destule socializari,unele indesate cu forta si majoritatea placute. Am reusit sa gasesc discutii care nu stiam ca imi vor macina nervii. - o zice tipa cu un raton mort in cap. Am redescoperit dormitul pana la pranz,mirosul vechiului meu parfum,placerea de a citi pagina dupa pagina,placerea de a nu fi fericit intr-un mod superficial. Apoi am mai avut si eu parte de sentimentul de a fi special,de a te face cineva sa te simti special.Hai ca stii:). M-am balacit in trairi,sentimente si prietenii. Inca sunt,inca vor ramane. Toti am incercat sa punem stop la un moment dat. Atunci cand era ceva perfect si era bine pentru noi. Sa ramana asa,clipa aia. Am mai invatat ceva. Nu trebuie sa punem stop,ci sa stim cum sa pastram acelasi 'perfect' pentru orice clipa. Inca ceva,nu trebuie sa ne para rau ca exista intotdeauna un final, ci sa fim mandri ca putem crea o continuare. Ne-am maturizat inca un pic,nu vom exagera,nu ne vom lua lumea in cap,vom fi normali. Vom fi normali in raza noastra de normalitate. Inca ne asteapta multe chestii pentru care merita sa astepti. Logic ca nu e clar,niciodata nu va fi,e mai bine asa...sa descoperim pe rand.
In mod obisnuit,acest recensamant al clipelor s-ar face la sfarsitul unui vechi an. Daar,eu nu fac parte din modul obisnuit,asa ca nu retrag ce am zis mai sus,si nici nu pastrez pt inceputul lui 2008.

Si cum ramane cu evadarea mea?

Si da,voi face ceva nebunesc. Nebunesc pentru mine,normal sau aberant pentru altii. Am multe optiuni,voi alege ce imi trece mai repede prin minte. Voi alege ce mi-e cel mai la indemana. Voi alege ceva ce ma va face sa fiu altfel in ziua respectiva. Voi iesi din comun. Totul a devenit mult prea clar si obisnuit. Stim deja ce o sa facem maine,stim cu cine o sa iesim,stim ca o sa se spuna iar aceleasi glume,stim ca vom bea sucul sau berea de zi cu zi. M-am saturat de rutina asta care ne controleaza. Bucurestiul a devenit accesibil pt orice si oricine si asta il face sa fie enervant,comun. Unde e libertatea de alta data? Cand ieseai pe strada si iti facea placere sa te uiti la oameni,la copaci,la masini si parca ideea de a o arde prin cluburi era un gand interzis. Unde au disparut toate astea? S-au inecat toate in marea capitala a fixurilor,s-au inecat o data cu noi. Ritmul alert al orasului deja ne-a cucerit pe toti. Nu mai stim sa multumim,nu mai stim sa ajutam,nu mai stim sa fim buni. Suntem intotdeauna grabiti sa facem ceva,ne plictisim repede si renuntam. Mai sunt inca atatea lucruri de descoperit,mai e atat de mult asfalt necalcat de catre unii,mai avem inca atat de multa imaginatie...Ma uit la metrou sau la aleea care da inspre strada paralela cu blocul meu si vad aceleasi persoane stand pe banca sau aceiasi oameni incercand sa castige un ban prin gesturi oligofrene. Suntem prea obositi sa facem ceva,orasul ne-a obosit,dar oricand rasaritul acelui nou 'maine' ne poate schimba. In momentul de fata, orice nou cos de gunoi, orice nou gardulet proaspat vopsit sau oricare nou vecin poate fi acea schimbare. Nu astepta sa ti se ofere iesitul din comun, intai incearca sa fii tu acela care isi cauta unicul. Balada pentru o minune.S-a strecurat in boxe. Na,care mai sunt cele mai simple lucruri care ne pot face minunata ziua? Daca as alerga cu tine,sau cand alerg cu voi,lumea se uita ciudat. Suntem toti controlati de acelasi tipar,ne e frica sa facem altceva,ne e frica sa incercam lucruri noi pentru ca ne gandim prea mult inainte sa facem. Nu suntem spontani. Hai sa fim spontani. Hai si voi cu mine pe cea mai inalta cladire, sa tipam pana ragusim cuvinte simple;mar,cer,stea,imbratisare,culori. Pot sa te respir cu totul Bucuresti! Pot sa te cuceresc! Pot sa iubesc oricat,oriunde, fara sa imi interzici! Pot sa imi aleg propria strada,sa stau in mijlocul ei si masinile sa ma ocoleasca. Pot sa fiu orice vreau,pot sa te respir in toate diminetile. Pot sa te beau cu lingurita. Pot sa te salvez,iti dau voie sa ma salvezi. Nebun? Nu. Nostalgic poate.

Friendship candy smell

Uite cum au trecut minutele si anii...

Ciudat. De abia mi-a venit cheful sa scriu randurile astea pana acum doua minute. Prin simplele si doar de noi intelesele glume,mi-ai retrezit pofta. A,a mai fost si mirosul parfumului tau micut..si vederea elasticului mov pe care ti l-am promis tie de acum trei zile..si dorul pe care mi l-ai creat cat timp ai fost plecata. Pare ca e vorba de o singura persoana,dar de fapt sunt patru visatoare neintelese - ma voi alatura si eu lor,cinci visatoare neintelese care au in comun o chestie nu banala. Se iubesc mult una pe alta(no traces of bisexual or gay shit in this statement). Faptul ca tin mult una la alta le ajuta sa se si inteleaga. Fiecare dintre noi suntem diferite. Trebuie sa recunoastem asta. Am ajuns deja aproape la varsta la care trebuie sa iti sustii propria parere si sa iti individualizezi ideile. Fara asta,esti 'out of space'. Si asa e. Acum un an nu stiam ca va fi cum e azi. Cateodata e un azi frumos,alteori se mai strecoara retineri si probleme. Dar clar pot declara ceva. Cu voi va fi intotdeauna un azi perfect:>. Am inceput de la 'za marmo empire',cu toate cele sase,am continuat cinci,am trecut printr-un an teribil de multe adjective si am ajuns la 'o ardem pe tequila coaie',la 'te iubesc' si la imbratisari fara batai pe spate. Ce vom ajunge in continuare? Noua ne ramane sa luam hotararea. Dar ce va urma pare destul de compromitator. Cred ca ne leaga destule amintiri care nu ne vor face sa lasam asta in urma. Dupa cum spunea si ilustrul Pipals..:)),"Au fost momente fericite(acea miscare),au fost momente triste(a doua miscare) si au fost momente inspaimantatoare (ultima miscare)." Inca nu mi-am gasit faza,dar pentru asta sunteti aici. Nu,nu sa ma ajutati sa imi fac una,ci sa ma ajutati sa o caut. "Cine? Nu. Cine te-a bagat in seama?" Ah,ne dam seama oare cat de norocoase suntem?Da. In toate clipele cand radem,vorbim,ne ajutam,suntem si rele(e nevoie si de asa ceva), ne sunam sau ne ies aceleasi cuvinte pe gura;impreuna. Multumesc. Sunteti cele cu care as putea vedea cate o stea pe cer,chiar daca ar fi plina zi. Meritati sa va spun ca va iubesc mult - cu tot cu semne de exclamare.

Totul e relativ

Si aproximativ cam totul din ce inseamna frumos. Fericirea e relativa,prietenia e relativa,un baiat si o fata sunt relativi,sentimentele sunt relative. Aiurea dar adevarat. Nu prea ai cum sa schimbi asta pentru ca in fiecare zi se schimba cate ceva. Un vechi prieten se poate transforma intr-un nou om,un om in care nu poti sa mai ai incredere; o veche pasiune se poate transforma intr-un nou inceput,un inceput in care acea pasiune dispare,sau o veche relatie poate deveni un 'must have'. "Progresam si uitam sa fim fericiti" - suntem fericiti prin faptul ca am progresat. Dar in ce directie? Are rost sa fie spuse porcariile gen fericirea este o notiune abstracta pe care greu o poti obtine? Eu nu sunt de parerea asta. Da,intr-adevar,in momentele in care simti ca nimic nu te-ar mai putea ajuta,nici macar acel hug sufocant al prietenilor tai sau cuvintele cu care incearca sa te convinga ca totul va fi bine,atunci uiti de fericire. Singura parte buna e ca iti amintesti ca ai fost fericit candva. Oricum,nu asta e ideea. Nu stiu daca era vreo idee,dar trebuie sa invatam sa pretuim fiecare clipa. Multi spunem asta,dar putini stim sa facem. Te-ai taiat la deget intr-o conserva de pate? Atunci razi-cat timp nu adauga cineva iod peste degetul suferind. Nu mai ai bani sa iti iei suc pentru whisky? Resemneaza-te. Clar peste o ora vei fi pe jos de ras. Fumezi Lucky Strike?Spera,caci o tigara din o mie este un joint. Ai probleme cu viata sentimentala? Ranjeste,caci avem o noua gama de criminali profesionisti. Aspiratorul nu te mai satisface? Vei fi din nou in extaz cu noul nostru frigider rabatabil. Ok,gata.punct.Aberez:)). Asa. Un lucru bun e ca nu exista vreun manual al vietii perfecte. In primul rand nu exista ceva perfect(in afara de ciocolata si ceai:-"),si in al doilea rand,un astfel de manual ne-ar transforma pe toti in niste roboti cu inimi. Si totusi ne gandim,de ce suntem nevoiti sa suportam uneori momentele triste,pauzele,lipsa cuiva?De ce nu avem puterea sa nu ne pese si sa ne gandim ca maine va fi bine? Tocmai,pentru ca ne pasa. Suntem oameni,oameni tristi,oameni fericiti,oameni multumiti si ne pasa. E bine sa ne pese,dar cu moderatie. Pentru ca unora le pasa cat pt trei persoane. Hei!Noi disperatele de ieri!Hai sa invatam sa ne pese doar de noi. Hai sa facem sa ne fie noua bine si apoi,celorlalti. Hai sa nu mai dam cu picioru in canapea. Hai sa fim doar noi si restul. Un pic,nu mult:)

What did you just give me?- part two -

Blabla,totu bine si frumos:-@,pana la partea cu s-a rupt firu. Eh,nu de tot. A mai ramas o parte din el. Pentru cei ce nu au indraznit. Restul,zburau pe podea si zambeau stupid; psihologie inversa. "Pe mine nu ma iubeste nimeni","Ma daca va zic ca suna telefonul.I'auzi.Suna!!","Bettii??=))=))","Cli cli cla cla". Esti praf! Nu te mai intelege nimeni. Ma amuz de aberatiile tale,fara sa imi dau seama ca si eu aberez. Apa este vitala in aceste momente de petrecere cerebrala. Muzica trebuie sa fie in ton cu senzatia. Dar de ce ne place oare senzatia asta? De ce ne place sa facem chestii care stim ca nu sunt privite cu ochi buni de catre unele persoane si care sunt interzise de catre alte persoane? Probabil e acea nevoie de a fi independent,de a domina intr-un mod teribilist,de a nu fi stapan pe situatie in momentul de fata. Da,teribilismul. Dar noi vrem sa credem altceva. Vrem sa credem ca e distractie,ca e viata adevarata,ca e cul. Si e asa,dar pana la un punct. Si la punctul acela se ajunge cand deja consideri "culul" asta parte din tine,o continui pana te domina. Desigur,valabil nu pentru toata lumea,slava domnului. Oricum,imi e de ajuns sa stiu ca nu va fi si o parte din mine sau din cei care am fost tentati atunci. Blabla,totu e bine cand se termina cu bine:-@.

Cap ou pas cap?

Faci sau nu faci? Pentru tot timpul sau doar acum? Cald si maine sau doar acum? Doua maini sau una? La vie en rose? Nu. Doar o chestie generalizata:)

*heart-beating moment*

What did you just give me?- part one -

Esti oookeei?

Uite-o cum rade. Au fost si nu au fost momente. Conteaza ca am patruns toti in acele momente. Momentul meu a fost unic. A fost o privire speriata si imprevizibila. Nici daca as fi vrut nu ai fi fost acolo. Hm,noroc?Nu.coincidenta. O coincidenta amagitoare. Am avut parte de o tresarire de care uitasem ca puteam sa o mai am. Asta a inceput dupa ora 19.00. Apoi,a parut destul de usor. Ai avut dreptate. E greu sa te abtii. Dar in acelasi timp a fost si bine. Scuza-ma ca te-am calcat:D. Stiu ca doar ne-am distrat. Nu iti cer nimic. Ma multumesc doar cu ideea ca te-am stiut iar langa mine pentru putin timp. Au fost melodiile,gesturile vechi,tot noi,doar ca fara acele cuvinte. A fost de ajuns. Se pare ca aveam nevoie cumplita de chestia asta. Vezi,si eu sunt ciudata. Ai fost cea mai placuta si dulce amagire. "Thanks babe":p..

Am facut parte din lumea ta

...dar am parasit-o mai repede decat ma asteptam. Nu stim ce e iubirea,si nu stim nici cum sa o pastram. Incercam sa ne zbatem intre dorinta si nehotarare. Intre binele nostru si binele celuilalt. Vrem sa fie totul perfect. Vrem sa nu fim nevoiti sa suportam durerea celuilalt. Ea incearca sa o ascunda, dar nu stie pentru cat timp va mai reusi. Uneori nu vrea sa zambeasca. Vrea doar sa inchida ochii si sa asculte o melodie care stie ca ii va umezi o mica parte din obraz. Vrea sa fie totul cum era atunci cand avea siguranta ca maine ii va fi bine,ca ii va fi cald,ca se va uita in ochii lui si el nu va fi doar o amintire. Acum momentele acelea le traieste prin amintiri. E obisnuita. Nu ii este greu,ii va trece. Mai ales cand are langa ea acele minunate prietene. Acele prietene care tot timpul vor fi acolo cu o sticla goala de bere in mana,fluturand-o nervoase pt ca si-au dat seama de ceea ce s-a intamplat. Acele prietene care o fac sa zica 'da' adeseori,si ea,dupa,va rade singura. Acele prietene care o iubesc asa cum e. Pentru ca asta merita pana la urma. Nisipul se uda,dar la urma,se usuca si devine imprastiat din nou. Vara pleaca si se intoarce. Marea e acolo tot timpul. O luna cariata o vezi uneori. Un om care zambeste singur pe strada e unic. Ea merita sa vada lucrurile astea in continuare,nu are rost sa tina ochii inchisi si sa se gandeasca la ce a pierdut. Va pasi mai departe. Il va gasi din nou si va rasufla usurata. Va uita chiar. E clar. Nu a fost perfecta pentru el,nu a reusit sa aprinda scanteia aia de licurici extaziat si fluturilor li s-a facut pe rand,foame de alte stomace. Am fost divina pentru el,si el a fost divin pentru ea. Cum sunt diminetile? Soarele nu o mai bucura,sentimentul i s-a furat si mintea i-a luat razna. Ce va mai fi? Deci,are rost sa ducem un razboi intre dorinta si resemnare? Clar da. Pentru ca ea nu se va resemna. Va cauta in continuare,va baga amintirile intr-un cufar si il va redescoperi. L-a iubit. A iubit-o. S-au iubit. Si atat. Mai tii minte? Eu nu vreau sa uit. Nu ma uita nici tu. Partea proasta e ca nu a fost de ajuns. Va veni si o zi cand fiecare vom renunta la ciudateii din noi si vom elibera cate o ciuperca si un arici - ambii fericiti. Promit ca voi fi bine:)