Un troleu cu oameni fericiti.
Imi place sa ma uit la mimica persoanelor, sa le observ gesturile si sa ii ghicesc. Uneori totul devine usor, si trebuie doar sa privesti, un fel de holbat subtil. A fost frumos sa o vad pe ea, care statea pe scaunul din fata mea, cum a zambit cand a primit mesaj de la el. A fost frumos pentru ca ii intelegeam sentimentul. Apoi era un el, slabut, cu o mustacioara mica si mai neingrijit, cu o pereche de casti in urechi, dar nu ezita sa inchida ochii, sa isi lipeasca capul de geam si sa viseze. Al treilea era mai dubios de felul lui. De fapt, inca nu reusesc sa imi dau seama daca era o ea sau un el. Voi folosi masculinul totusi. Rasul lui silentios a inceput tot dupa analizarea unui mesaj pe mobil. Si nu se mai oprea...si tot radea... Tin minte ca avea niste gropite amuzante. Dar parca se retragea din usurinta lui de a rade odata ce dadea ochii cu geamul troleibuzului. Aa...mai era si o babuta. Ea nu era preocupata in mod special de ceva anume, era patrunsa de cartea ei despre secretele mintii. Parea linistita si lipsita de griji. Parea ca nu ii pasa de ce se va intampla in urmatorul moment, si putini reusim asta.
Trei nopti cu luna plina.
"Tu esti fericita tot timpul? Esti asa de vesela intotdeauna..."
"Ba nu. Stiu sa si plang."
*hug*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu