Dar vai! Ziua, seara de 6 octombrie a adus un eveniment absolut. Am ramas cu 'absolut' de ieri, cand nu mai aveam cuvinte dupa. It's Muse everybody!..."and tonight we can truly say, together we're invincible". A fost genial, au fost sublimi, am fost high. Reactiile adverse? Cum o numim toti, febra musculara...infloare chiar, cu urme de voce de matza shao-lin. Bineinteles ca intarzierea si asteptarea lor a facut totul mult mai 'in focuri', dar odata ce au aparut, urletele si mainile paralizate in aer nu au contenit. Ce conteaza ca nu aveai parte nici macar de metrul patrat pe persoana pe care il au pana si japonezii?Asta nu a impiedicat pe nimeni sa faca miscari bruste din cap, din maini sau din nu stiu ce alte membre. A zis cineva ceva de ploaie? Au fost doar cativa stropi care se stingeau pe corpurile tuturor. Disperarea dupa tigari a incetat in momentul in care gura imi era ocupata cu versurile lor - daca am reusi sa retinem macar pe jumatate la materiile de la scoala pe cat retinem versuri, am fi genii intelese. Si cati decibeli au putut fi...cate tipete si cate palme impreunate...ah! Daca am reusi sa avem acelasi entuziasm si in timpul crizelor de nervi am fi aproape perfecti. Da, a meritat toata inghesuiala si toata ziua pierduta. Pana la urma, si asta a facut parte din spectacol. Toti erau in stare latenta de fericire, desi s-a strecurat oboseala ici-colo, in mare parte. Eu...mie mi-a fost de ajuns. Am stors indeajuns din cele cateva ore, le-am bagat bine in 'memory box' si acum nu imi ramane decat sa...arunc cate o privire inapoi si doua urechi in casti.
p.s. Hey Matt! You did fucking fine out there.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu